Subtitrare Criminal Minds s04e13

Ei bine, da, mai am inca o preocupare. M-am apucat sa fac subtitrari si prima pe care o dau la vedere e dintr-un serial pe care il urmaresc cu multa placere si interes. Criminal Minds. Cautand subtitrarea pentru episodul 13 din sezonul 4 si ne gasindu-o, mi-a traznit prin cap sa o fac eu. Rezultatul il puteti descarca de AICI. Mi-ar placea intr-un viitor post sa fac si o scurta recenzie episodului in care apar cateva referiri la Romania si la rromi...

Somnuri

Nici nu indraznesc sa privesc spre turnul unde te stiu. Usa ferecata aproape ma face sa renunt, sa iau lasitatea drept scut, teama drept sabie. Sa caut balauri, sa vanez zmei sau sa hartuiesc mori de vant. Si totusi usa se deschide. Scartaitul ei parca imi lipseste creierii de toate gandurile; imi imaginam ca am sa intind mana cu bravada spre clanta ruginita a usii de castel, ca te sarut si te trezesti, ca iti zambesc imbracandu-te in iluzorii maguliri apoi imi vei intinde mana sa o sarut. Acum insa, ma tem sa-mi las inima sa bata, refuz sa respir, refuz sa mai fiu. Castelul rece stinge in mine si ultimul jar, intunericul din incaperi ultima raza de dorinta. Ma astepti de ani, cu chipul alb, ochii atat de negrii, cu buzele subtiri si parul carliontat. Astepti de ani sa fiu langa tine, sa intind mana, sa iti mangai obrazul, sa te sarut si sa te trezesti privind cerul din ochii mei. Sa ma iubesti.

Iata-ma, neghiob, in fata ta, te privesc cum dormi, te privesc cum ma visezi. Am trecut prin atatea doar ca sa fiu aici, acum, doar ca sa fiu curajos, si nu sunt. Ca sa invat ce trebuie sa fac si totusi nu stiu. Trezita din somn, poate n-ai sa ma vrei. Iti intorc spatele. Pasesc. Plec.

***

In camera cufundata in tacere, printesa ii tine in poale capul, ii saruta ochii sub care baiatul viseaza. Ii vegheaza somnul ce tine de ani, somnul pe care nici sarutul, nici lacrimile, nici rugaciunile nu pot sa il curme. In bratele ei, baiatul viseaza: castelul intunecat se face tot mai mic la orizont, departe, soarele atinge dealurile apoi se scufunda dincolo de padurile lui. Calare, o umbra trece raul tulbure.

Nouasprezece ani fara Eroi

Citesc, aud, imi imaginez fapte desprinse parca din povesti, despre razboaie ce zguduie si intuneca lumea cu bombele lor, soldati ce ataca patriotic, pana la baioneta, transeele inamice, din dragoste pentru tara, pentru popor, pentru familii si iubite. Citesc despre eroi, ce-si varsa sangele sub senilele tancurilor, pe strazi, pentru libertatea celor ce-au sa vina dupa ei, dar nu imi vine sa cred. Ascult si refuz sa accept asemenea sentimente, patima pentru patrie, pentru fiii ei, pentru steag. Chipurile acestor eroi imi apar sterse, batjocorite de cei ce i-au urmat, de cei ce umbla si vorbesc acum pe langa mine, pe strazi, in piete, in mall-uri. Imi e greu sa imi imaginez cum, inainte de a ma fi nascut eu in magazine nu se gasea paine, cum un zid de beton putea sa separe doua fiinte, cum un dictator isi putea gasi satisfactia in marsuri si cantece ce proslavesc Conducatorul ce-si lipseste tara de hrana. Libertatea. Cat de putin ne pasa de ea, cat de tare ne inselam. Suntem o natiune fara tel, al carui singur scop e sa traim azi, ca sa vina maine.
Mereu mi-a fost mila de martiri, pentru ca amintirea lor se pierde in cateva coroane asezate langa un monument, pentru ca zilnic calcam in picioare idealurile pentru care ei au murit, pentru ca ii votam pe cei care i-au omorat, pentru ca dragostea pentru tara e una nesabuita, plina de interese, pentru ca noi nu ne meritam eroii asa cum nici pentru ei, sacrificiul nu se merita, pentru ca si ei probabil ar fi preferat un 89' fara Revolutie daca stiau ce monstrii avea sa nasca acel sfarsit de decembrie. Ar fi preferat o Romanie care sa starneasca mila pentru nedreptate, decat una care sa zamisleasca dezgust, scandal, murdarie, ignoranta, incultura si o doza gigantica de prostie. Cand o sa fie oare tara asta asa cum au vrut-o Eroii? Nu cumva, ca sa schimbam ceva trebuie sa gasim printre noi, alti eroi, alta Revolutie, una a gandirii nu a lanturilor, o schimbare a mentalitatii, nu a partidului?

Despre "Phaeton"

Intre timp am citit si "Phaeton"-ul lui Andrei Gheorghiu. N-ar fi corect sa nu mentionez si despre aceasta povestire cateva lucruri. Imi place ideea, imi place faptul ca nu are rupturi ci doar o cursivitate placuta. E usor de citit cu toate ca n-as zice ca m-a tinut neaparat in priza pe parcursul lecturii. Mi-a picat de curand in mana o carte veche, publicata in vremea Ceausestilor, "Intoarcere pe Planeta Albastra - avertisment ecologic". Cu toate ca sunt un cititor impatimit de sci-fi, recunosc ca n-am prea avut legaturi cu short-storys. Ei bine cartea respectiva tocmai asta e, o culegere pe tema ecologica, de povestiri scurte, science-fiction, autori romani si straini printre care Colin sau Lem. Am obervat tendinta unei curgeri alerte pe parcursul relatarii, cu anumite indicii ce te fac sa tresari din cand in cand pentru ca la sfarsit poanta sa-ti scoata un admirativ "Woooow ce tare!". Si ca sa fac legatura cu povestirea domnului Gheorghiu, trebuie sa spun ca, imi place din cauza ca nu apeleaza la nici un fel de "jmecherie" de genul acesta. Povestirea incepe lin, continua lin si se termina la fel. Nararea unui fapt, a unui moment, nici o poanta extraordinara, iar asta ii da un realism ce in cele din urma, la sfarsit, te face sa-ti spui: "Eh, asta chiar se poate intampla!" Felicitari autorului pentru povestire. Are foarte multa maturitate pentru un debut. Sa-mi faca placerea sa-l mai citesc. Si sa-l cititi si voi, merita! O gasiti AICI.