16 septembrie 2008

Vânătorul - mostră

Vreau în cele ce urmează să arăt o scurtă parte din ceea ce se vrea o nouă povestire science-fiction intitulată "Vânătorul". Pasajul este extras din debutul povestirii şi are ca temă descoperirea a ceea ce se va numi pe tot parcursul povestirii "documentul", pricina fricii, a curajului şi a şlefuirii unui mare caracter. Este povestea lui Rudgerus Alvin Tazman, devenit printr-un concurs de împrejurări neobişnuite, cel mai bogat om din univers. Numai că Vânătorul, planeta pe care acesta o detine, ascunde o calamitate care ameninta întreaga umanitate răspandită în galaxie. Aştept părerile şi sugestiile celor care aruncă o privire peste text. Toate cele bune!

Rud tresări. Puse mâna pe „Voiajele lui Abel Tasman” şi răsfoi cartea filă cu filă şi nu mică îi fu mirarea să descopere documentul pe la mijlocul cărţii, lipit pe una din pagini. Am început să râd, cel mai probabil de necaz, pentru că hartia ar fi putut la fel de uşor să îmi aparţină. Am căutat împreună în Enciclopedia Spaţială şi am rămas rămas fără cuvinte descoperind că pe orbita Meissei se învârtea Vânătorul, cea mai mare sursă de lemn din Confederaţie. Lemn sau diamant, în ochii multora între acestea două nu exista nici o diferenţă. Însă planeta aparţinea Guvernului. Am rămas dezamăgiţi pentru că documentul ar fi putut să fie de folos când venea vorba de o planetă nerevendicată. Dar ce se putea face când ea aparţine Guvernului? Un eventual proces ne-ar fi făcut să părem cel puţin la fel de ridicoli ca în vechea povestire „Omul ce a cumpărat soarele” în care după ce cumpără steaua unui întreg sistem planetar, un politician cere taxă pentru lumină şi căldură de la şase planete ce depindeau de steaua respectivă. Am decis totuşi că merită să verificăm dacă documentul e autentic aşa că am apelat la un fost coleg de-al meu. L-a verificat sub ochii noştrii, materialul nedegradabil era autentic, vechi de aproape 500 de ani.

3 comentarii:

  1. cam putin ca sa imi pot face o parere... mai adauga ceva.

    http://luciditateextrema.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  2. miciu are dreptate, fragmentul asta e insuficient, nici eu nu ma pot pronunta...
    Am citit cate ceva din "Siberia". Pe scurt, dupa parerea mea, trebuie sa te pui la punct in ceea ce priveste punctuatia (iti lipsesc multe virgule) si exprimarea e uneori stangace. Iar povestea - ma rog, atat cat am citit din ea - sufera de o oarecare... naivitate si lipsa de profunzime.
    Dar esti inca foarte tanar, asa ca... insista! :)
    Succes!

    RăspundețiȘtergere
  3. "dariopecarov spunea...

    Inconfundabil, Feri. A trebuit sa nu ma opresc pana la capat, si nu doar atat, n-am putut sa nu-mi fac simtita lectura. Mi-au trecut intr-o clipa toate povestile bunicului despre razboi pe dinaintea ochilor, toate amintirile despre copilaria mea in inima muntelui. Albaiuleanul tot albaiulean domn'le!"
    Dragul meu concitadin, după cum spunea bunicul meu de cândva, Dumnezeu să-l ierte,locurile îşi pun amprentele peste oameni în aceaşi măsura ca oamenii peste locuri. Noi am ajuns să purtăm în suflet ceva din frumuseţea oraşului marii uniri şi sunt convins că fiecare, indiferent cât de departe ar pleca va păstra mereu o părticică din locul originii sale. Mă bucur că te-am întâlnit şi ţin să te felicit încă odată pentru povestirile tale.

    RăspundețiȘtergere