Poate o imagine să te deprime şi în acelaşi timp să ţi se pară... frumoasă? De ce nu? Pentru că şi tristeţea devine una din calitaţiile care ne fac mai oameni, ea naşte artă prin noi, sădeşte imboldul spre meditare, spre introspecţie şi în cele din urmă ne face mai buni. Există un loc în fiecare din noi , un turn unde ne acundem, de unde observăm lumea cenuşie din jur şi veghem la propria noastră siguranţă. Dacă tristeţea e acel loc, nu ştiu. Un lucru îmi e cert: drumul spre fericire, trece pe aici.
Foarte adevarat ce spui!Tristetea, intr-un mod acentuat, suferinta, este cea cu ajutorul careia iti amintesti ca traesti, ca simti, ca prea multa vreme ai trecut pe langa lucruri atat de frumoase pe care nu le-ai putut observa in graba spre acel sentiment concret de multumire si implinire ce ti-l inchipuiai ca nucleul dorintelor tale!Tristetea e cea care te trezeste la realitate si care te face sa vezi ca fericirea, in cea mai pura forma a sa, se afle in jurul tau, foarte aproape de tine...tot ce trebuie sa faci e sa o lasi sa-ti napadeasca sufletul si gandurile...
RăspundețiȘtergereAsa ca...DA...tristetea e drumul spre fericire.
In acelas timp insa:nu exista scurtaturi catre locurile in care trebuie sa ajungi.
eu cred ca poti mai mult.. nu?:P
RăspundețiȘtergere