Cămaşa de forţă - Triadele

Partea întâi – Templul lui Budha

A trecut un an de când credeam că sunt liber şi de atunci am aflat cine sunt cu adevărat. Am avut în faţă oameni în care am crezut şi care m-au abandonat, speranţe pe care oraşul acela mi le-a năruit, acela si toate celelalte în care am încercat să mă regăsesc. Am crezut că fiind printre oameni voi învăţa să trăiesc precum ei. Dar nu vreau o astfel de viaţă, plină de mizerie, nesiguranţă, sperând doar ca ziua de mâine să fie mai blândă decât cea de azi. Oamenii nu ştiu să trăiască şi totuşi, pe unii dintre ei îi voi învăţa să moară. Pentru asta exist. Să ucid, să fiu fără milă, fără sentimente, trăiesc ca să fiu asasinul perfect. Ei mi-au arătat calea, iar eu o voi urma prin întreaga lume, în tăcere şi nimeni nu va ştii cine sunt.

Un oraş interesant, plin de mistere, râs şi senzaţii. Acesta este Hong Kong? Pentru mine nu e decât locul în care începe totul. Odată cu soarele mă trezesc şi parcă nu sunt eu. Deschid geamul camerei şi aerul murdar îmi ajunge în plămâni. Ledurile laptop-ului pâlpâie în întuneric. Downloadez hărţile, şi restul informaţiilor pe care Agenţia mi le trimite apoi mental pun planul în aplicare. Ar trebui să fie o treabă uşoară, parte din ceva mai amplu şi de aceea trebuie aplicat perfect. Perfecţiunea, îmi spun ei, e specialitatea mea. Ţinta principală a misiunii va fi Lee Hong, şeful triadei Dragonii Roşii, proprietarul mai multor restaurante în Hong Kong. Un nemernic. Obligă femei să se prostitueze, face trafic cu obiecte de artă, ucide fără milă pe oricine încercă să îi stea în cale. Se spune că sunt mulţi printre duşmanii lui care şi-ar vinde chiar sufletele ca să îl vadă mort. Asta îl face să se simtă inconfortabil, aşa că în dimineaţa aceasta va căuta să obţină bunăvoinţa unei alte triade, Lotusul Albastru; o alianţa care se pare va face ca Lee Hong să controleze întregul oraş. Toate acestea le am în minte în timp ce umblu pe străzile pustii, pe teritoriul Lotusului Albastru. Întâlnirea are loc la răsăritul soarelui, la un vechi templu a lui Budha. Ajung devreme, locul este pustiu, trecători răzleţi mă privesc fără interes, un alt om, simplu dar care poartă moartea într-o valiză. Rememorez harta pe care am primit-o şi o compar cu locul real. Asta îmi confirmă că locul pe care l-am ales e cel cu cea mai bună vedere spre curtea templului. Iau liftul spre acoperişul clădirii, deschid valiza, montez luneta şi aştept. E linişte. Peste câteva clipe locul acesta se va umple de oameni înarmaţi. Cântăresc în minte totul şi realizez că s-ar putea să apară şi un elicopter. În scurt timp, gândul acesta se transformă în convingere. Va trebui să fac totul rapid şi curat... O maşină luxoasă, cumpărată cu sângele şi sudoarea unor oameni nevinovaţi, opreşte în faţa uneia din cele patru intrări ale temlului. Lotusul Albastru. Privesc prin lunetă şi zona se împânzeşte cu gărzi. Pentru o clipă mă îndoiesc. Ce s-ar întâmpla dacă dau greş? Soseşte şi negociatorul Dragonilor, pe cealaltă parte a templului. Îl petrec cu ţinta pe cap până în mijlocul curţii, lângă o statuie mare din piatră unde aşteaptă celălalt negociator. Respir greu. Mâinile ar trebui să îmi tremure dar ştiu că nu îmi pot permite aşa ceva. Ţintesc în mijlocul frunţii. Glonţul şuieră prin aer apoi loveşte... Înainte ca trupul să fi atins deja pământul, luneta e în valiză, iar eu în lift. Elicopterul trece pe deasupra. Prea târziu. Păşesc încet pe trotuar iar în jurul meu oameni înarmaţi aleargă în toate părţile, prea preocupaţi să mă vadă iar în ochii lor văd frica. Trec nepăsător pe lângă blocurile murdare, în urma mea un om mort zace lângă statuia lui Budha, un supus nevrednic, la picioarele zeului său. Totul abia acum începe...